Istoria bisericii Înălţarea Sfintei Cruci din San Jose
Please find the English translation at the end of the Romanian text.
Cuvântul Domnului are nevoie de un lăcaş al Domnului unde Legea, Profeţii şi Evangheliile lui Hristos pot fi propovăduite temeinic de la o generaţie la alta. La fel ca şi Israeliţii care se pregăteau să treacă Iordanul în Ţara Sfânta, emigranţii români aveau nevoie la fel de mult de învăţătura lui Moise:
“Puneţi la inima voastră toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astăzi şi să le lăsaţi moştenire copiilor voştri, ca să se silească şi ei a împlini toate poruncile legii acesteia…” (Deuteronomul 32-46).
În absenţa unor documente scrise şi a multora dintre participanţii la acest proiect (unii plecaţi la Domnul, alţii mutaţi în alte state) încercăm o reconstituire cronologică a evenimentelor celor mai importante, precum şi evocarea oamenilor care au avut o contribuţie de seamă la ridicarea acestei biserici. Ne-am apropiat cu bună credinţă de puţinii martori ai evenimentelor şi rugăm să ne fie iertate inerentele omisiuni şi insuficienta explicare a faptelor meritorii dintr-o evidentă lipsă de spaţiu tipografic.
În anul 1980, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa făcea pelerinaje pe la comunităţile ortodoxe româneşti din America. Slujind alături de Pr. Ioan Sirbu la misiunea Învierea Domnului din Oakland, a manifestat dorinţa de a se construi o Sfântă Biserica pentru românii din Bay Area. Întrucât românii ortodocşi erau majoritatea din San Jose şi distanţa (faţă de Oakland) prea mare, ei au cerut Pr. I. Sirbu de a sluji şi în San Jose de două ori pe lună. La această solicitare, începând din 1985 s-a găsit o mică capelă construită în interiorul casei unui preot grec, din San Jose. Pr. I. Sârbu a inceput sa săvârşeasca, de 2 ori pe luna, Sfânta Liturghie.
Intre timp, creştinii ortodocşi de la Biserica Învierea Domnului din Oakland cer părintelui slujbe duminicale, iar comunitatea din San Jose rămâne fără preot. Aşa se face că d-l Dorin Gheorghiu, care era preşedintele Consiliului Parohial din San Jose, împreună cu d-l Ioan Anghelescu, l-au gasit pe preotul Emil Cernat din Sacramento. El a continuat activitatea bisericii venind de două ori pe lună la San Jose.
Intre timp, Prea Sfinţitul Episcop Nathaniel a vizitat aceste meleaguri. El a rugat Consiliul Parohial de a cere Episcopiei recunoaşterea misiunii din San Jose. Acest lucru s-a realizat în 1987. Întrucât parintele grec a vandut casa, d-l Anghelescu - ajutat de Pr. Cleopa de la Schitul Sf. Maria din Ierusalim, aflat în vizită în San Jose - au căutat un alt loc pentru slujire. Aşa s-a găsit Biserica Catolică de la Agnews, unde timp de 16 ani comunitatea ortodoxă română a fost găzduită gratuit prin bunăvoinţa preoţilor catolici Thomas Brein şi ulterior William Starck. Le vom purta mereu recunoştinţă.
Timp de 16 ani, Pr. Gheorghe Grigorescu şi Pr. Constantin Lăpuştea au slujit în această biserică catolică având catapeteasma simulată de două icoane mari amplasate pe suporţi speciali care să permită o montare uşoară înainte de slujba ortodoxă.
În memoria neştearsă a credincioşilor ortodocşi va rămâne vrednicul de pomenire Pr. Gheorghe Grigorescu (1912-2005). Cei care l-au cunoscut pe Pr. Gh. Grigorescu, au fost martorii frământărilor şi nesfârşitelor eforturi depuse alături de fiul său Gabriel de a încropi financiar această parohie, începând din 1989 când parintele a fost numit preot titular.
În anul următor, 1991, parohia s-a bucurat de venirea Pr. Constantin Lăpuştea, numit preot asistent, care imediat a împărţit cu Pr. Gh. Grigorescu “purtarea crucii” de săvârşire a sfintelor slujbe şi de strădanie de a construi un lăcaş propriu.
Din anul 1997, parohia noastră a început cu multă convingere şi hotărâre să strângă fonduri pentru construirea unei biserici ortodoxe române în San Jose. In acel an, s-a bucurat de o substanţială donaţie din partea d-lui Mărgeluş Burga. Tot în 1997, fondurile au fost aproape dublate, la Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, de către d-l Emil Lambrache. Completarea fondurilor bisericii s-a făcut prin colindele tradiţionale şi organizarea de către Pr. Constantin Lăpuştea şi a doamnei preotese Rodica Lăpuştea a picnicelor de vară şi toamnă şi prin donaţiile credincioşilor.
Pentru aceste evenimente, doamna preoteasă si doamnele din parohie au continuat sa pregateasca feluri de mâncare tradiţionale apreciate de toţi enoriaşii. Evidenţiem efortul susţinut făcut de doamnele (în ordine alfabetică): Mioara Avram, Nora Blănaru, Olimpia Cojocneanu, Ioana Cubarici, Lucreţia Dragomir, Maria Duicu, Silvia Gheorghiu, Florica Lemeni, Camelia Mătăsaru, Ileana Matei, Cristina Negoiţescu, Cristina Popa, Simona Todoran, Rodica Rusu, Mihaela Velculescu şi a altor credincioase de suflet.
Imediat după aceste donaţii, preşedintele consiliului parohial, d-l Luca Matei, a depus eforturile de căutare a unei proprietăţi adecvate construirii unei biserici ortodoxe pe măsura fondurilor curente. A găsit actuala proprietate din 1401 South White Road, San Jose, CA 95127. Având un spirit gospodăresc deosebit, Pr. Constantin Lăpuştea, ajutat de nepotul său d-l Ghiţă Lăpuştea, au reparat şi remodelat proprietatea pentru a putea fi închiriată. Cu banii obţinuţi din chiria acestei case s-a amortizat o mare parte din datoria către bancă.
În anul 2000 s-au produs schimbări notabile: Pr. Gh. Grigorescu s-a retras la pensie. Pr. Constantin a fost numit preot titular, iar misiunea a fost ridicată la nivel de parohie. A urmat apoi poate cea mai dificilă parte din istoria acestei biserici – obţinerea permisului de construire a bisericii.
Intervenţia d-lui Emil Lambrache a fost hotărâtoare. Pe lângă suma oferită de dânsul pentru permise, dumnealui a pledat cauza noastră, a tuturor, în faţa autorităţilor. Obiecţia administraţiei locale a fost că proprietatea este de numai un sfert de acru, în timp ce minimul necesar era de un acru întreg. Replica d-lui Emil Lambrache a fost că suntem o minoritate săracă şi ca vom fi mereu dezavantajaţi în faţa unor comunitaţi majoritare. Autorităţile au cedat şi permisul a fost eliberat în luna iulie 2004.
În intervalul 2000-2004 d-l arhitect Aurel Velculescu a creat trei proiecte complete de arhitectură a bisericii pentru a depăşi anumite piedici determinate de schimbările de ordonanţe ale administraţiei locale. De exemplu, proiectul de arhitectură a suferit modificari substanţiale din cauza unor reglementari legate de înălţimea clădirilor, care nu permiteau depăşirea a 32 de picioare. Proiectul iniţial cu patru cupole a fost modificat drastic şi a căpătat forma de astăzi cu o singură cupolă şi tavanul uşor boltit. Fiecare parte a proiectului a fost supusă numeroaselor restricţii impuse de ordonanţele administraţiei locale. Calea de acces a vehiculelor, numărul de locuri de parcare (corelat cu numărul maxim de persoane permis în interior) au fost strict reglementate şi inspectorii au făcut numeroase vizite în timpul derulării construcţiei pentru a verifica dacă există devieri de la proiectul aprobat.
D-l arhitect Aurel Velculescu a efectuat toate aceste proiecte de arhitectură fără o compensaţie materială. Planurile de construcţie şi calculele de structură (precum şi planurile spaţiului verde) au fost efectuate de inginerul de structură Toma Goncerenco, tot în mod voluntar.
Pe data de 19 august 2004 s-a trecut la demolarea vechii clădiri. In data de 23 august a aceluiaşi an, s-a început fundaţia Sfintei Biserici. Lucrările de construcţie au fost executate de o echipă de mexicani condusă de Mario (Mexicanul), coordonaţi şi verificaţi de d-l Viorel Todoran, care a făcut toate instalaţiile de apă şi canalizare gratuit. Toată lucrarea de construire, incluzând materialele au costat $135,000.
In luna decembrie a aceluiaşi an s-a realizat acoperişul, rămânând continuarea lucrărilor pentru anul următor 2005. în 7 octombrie 2005 Parintele Gh. Grigorescu a trecut la cele veşnice. La înmormântare Pr. Constantin s-a reîntâlnit cu d-l Mărgeluş Burga, primul donator pentru biserică. Dupa discuţiile purtate, Mărgeluş a făcut promisiunea definitivării lucrărilor interioare şi exterioare ale noului lăcaş (instalaţia electrică, turnarea betonului pentru parcare şi terasă). Executantul a fost fratele lui, Alexandru Burga, Mario (de origine germană) şi Gh. Lăpuştea. Valoarea lucrărilor executate nu o ştim, a rămas o taină a donatorului.
Pe toată durata pregătirii proiectului de arhitectură şi construcţie, executarea proiectului şi perioada care a urmat, d-l Horea Lemeni Pop a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului Parohial. Pe lângă atribuţiile legate de cele doua picnice anuale, d-l H. Lemeni a avut un rol important în coordonarea acţiunilor de comandă şi transport pentru catapeteasma sculptată din lemn, care a fost suportată financiar de familiile Cristofor şi Rusu. Catapeteasma, o adevarata bijuterie în lemni, a fost sculptată în Humuleşti (România) de către pricepuţi meşteri locali.
D-l Constantin Bucur a avut un rol important în achiziţionarea diverselor obiecte decorative şi de cult care împodobesc biserica noastră acum (candelabre, crucifixe, pocaluri, etc) executate cu măiestrie în mânăstirile din Grecia. Ele au fost suportate financiar de familiile Hartular şi Bucur.
Pe toată durata construirii bisericii, d-na Rodica Rusu a fost contabila parohiei şi a gestionat toate fondurile bisericii cu o exactitate şi rigurozitate exemplară. Apoi contabilitatea a fost preluată de d-l Luceafăr Boitor, bun donator şi sprijinitor al bisericii, conducând cu acelaşi zel latura financiară.
Anul 2007 a fost dedicat picturii bisericii. Atunci a aparut o problemă – nimeni dintre noi nu era specialist în pictura bisericească şi noi, comunitatea, trebuia sa găsim un limbaj comun şi un acord în privinţa stilului artistic. Părerile erau variate şi greu de armonizat dar lucrurile s-au aranjat mulţumitor când sarcina de coordonare a proiectului de pictură a fost încredinţată de Pr. Constantin Lăpuştea d-nei Aurelia Cristofor, pictor amator de icoane şi colecţionară de albume de icoane ortodoxe. D-na Cristofor a acceptat această sarcină şi enormă responsabilitate fără nici o compensaţie materială, din pura dorinţă de a valorifica un bogat material documentar şi a obţine o pictură în stil neo-bizantin, în concordanţă cu cerinţele majorităţii enoriaşilor.
Pentru a pune de acord varietatea de opinii exprimate cu privire la stil, culoarea fondului şi diverse elemente decorative, d-na A. Cristofor s-a documentat şi a făcut o prezentare în faţa enoriaşilor. Au fost scoase în evidenţă diferenţele dintre principiile iconografiei bizantine în comparaţie cu arta religioasă din vestul Europei. Pe baza acestor principii am ales împreună echipa de pictori care să realizeze pictura în stil neo-bizantin. Pictorii au fost d-l professor Traian Duţă şi colaboratorul sau d-l Mircea Coralevici, ambii din Curtea de Argeş.
Prima discuţie cu pictorii, petrecută pe 30 octombrie 2007, a fost întreruptă de un cutremur de gradul 5.6. A fost un moment încărcat emoţional, şi parcă prevestea greutăţile ce vor veni. Pictorii veniseră pregatiţi să picteze o suprafaţă cu mult mai mică şi aveau cu ei cateva schiţe cu sfinţi şi mucenici. Iniţial nu a existat un plan de ansamblu. Aşa se face că pictura s-a dezvoltat din mers, prin selecţia dintre numeroasele variante de icoane bizantine, a acelora care corespundeau cel mai bine spaţiului particular al bisericii noastre. Concepţia proiectului, supravegherea respectării originalelor (din sec. XIII – XVII) precum şi comunicarea dintre pictori, enoriaşi şi Pr. Constantin au revenit d-nei Aurelia Cristofor, coordonatoare. Proiectul a fost intrerupt cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, când pictorii au plecat înapoi în ţară. S-au realizat atunci pictura din turlă, cei patru evanghelişti de la baza turlei şi scenele: Naşterea Domnului şi Învierea Domnului.
În anul următor, 2008, cei doi pictori au continuat lucrul la nivelul solului, lăsând tavanul la sfârşit. S-au realizat picturile sfinţilor din altar, a apostolilor şi mucenicilor (din abside). Pe la mijlocul proiectului, profesorul Traian Duţă s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut picta cu toată capacitatea. În cele din urmă, din cauza sănătaţii d-lui professor T. Duţă, plecarea pictorilor a fost precipitată. Cu 15 zile înainte de plecarea lor rămăseseră 6 scene goale pe tavan iar sfinţirea bisericii se apropia neîntârziat. Atunci s-a făcut o mobilizare extraordinară şi s-a luat masura de urgenţă ca pictura sa fie efectuată pe pânză, la sol şi apoi să fie lipită pe tavan. Ritmul de lucru s-a accelerat uimitor mai ales că s-au alăturat şi cateva ajutoare din cadrul enoriaşilor pentru operaţii care nu erau critice. In aceste condiţii s-a putut termina toată pictura la timp. (Din fotografiile anexate se observă că a fost nevoie de patru oameni pentru a lipi o pânză pe tavan).
Sfinţirea Bisericii cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci din San Jose a avut loc la 11 septembrie 2008 cu mare alai de preoţi în frunte cu I.P.S. Arhiepiscopul Nathaniel Popp, a Episcopului Vicar Irineu Duvlea şi a Prea Sfinţitului Iustin, Episcop Vicar de Maramureş şi Sătmar însoţit de Pr. Protopop Ioan Socolan. Cu această ocazie, Sfinţia Sa Iustin, Episcopul Vicar de Maramureş şi Sătmar, întrebat fiind ce părere are despre pictura bisericii noastre, a avut bunăvoinţa să ne lase o mărturie scrisă, care este o mare mângâiere pentru sufletele noastre şi ne bucură că eforturile noastre susţinute au avut un rezultat fericit (a se vedea ”Însemnarea”).
În anul 2010, pictorul Mircea Coralevici a fost solicitat să execute câteva retuşuri şi completări ale unor scene (au fost adăugate scena Petru şi Pavel ca întemeietori ai bisericii creştine şi Sf. Muceniţă Paraschieva). În acest timp, sub îngrijirea Pr. Constantin Lăpuştea, ajutat de d-l Ghiţă Lăpuştea, s-a ridicat un pridvor care a trebuit să fie de asemenea pictat. S-a recurs la aceeaşi metodă din trecut: documentare şi propunere de compoziţie (d-na Cristofor), discuţie cu pictorul Mircea Coralevici şi în final aprobarea Pr. C. Lăpuştea.
În perioada de finalizare a picturii (2010), când totul era pus la punct, un renumit artist plastic din San Jose, credincios al Bisericii noastre, d-l Maestru Mircea Goreniuc a făcut o frumoasă şi generoasă donaţie – vitraliile care astăzi împodobesc ferestrele bisericii noastre, având ca motiv simbolul crucii în nuanţe de albastru ceresc şi alb cu accente de roşu, aluzie la sângele Mântuitorului. D-l Mircea Goreniuc a declarat că a urmărit atent evoluţia picturii din biserica noastră şi era decis să facă donaţia de vitralii celei mai frumoase biserici ortodoxe din Bay Area. Cea mai recentă adăugare este imaginea Mântuitorului aplicată pe crucea din altar (ulei pe lemn traforat) executată de d-na Aurelia Cristofor în anul 2012.
Dincolo de dorinţa enoriasilor de a înălţa o biserică ortodoxă, nimic nu s-ar fi realizat fără contribţia importantă a următorilor donatori: Mărgeluş Burga, Emil Lambrache, Pr. Constantin Lăpuştea, Luceafăr Boitor şi Laurenţiu Russo.
Cu aceasta se încheie lungul şir de evenimente şi incertitudini parcurs de comunitatea noastră plecând de la simpla dorinţă de a avea o biserică ortodoxă, la realizarea ei de către mulţi enoriaşi inimoşi şi stăruitori. Sfintele icoane de pe catapeteasmă şi din interiorul bisericii “Înălţarea Sfintei Cruci” din San Jose, pe care bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să o vedem stând înaintea noastră, ne mângâie sufletele cu gândul că am implinit şi noi cât de puţin porunca dată de Dumnezeu prin Moise de a duce mai departe Cuvântul Domnului.
Text alcătuit de: Aurelia Cristofor şi Emil Lambrache, cu grija şi aprobarea Părintelui Constantin Lăpuştea, Aug. 2012
Î N S E M N A R E
“Participând la Sfinţirea bisericii “Înălţarea Sfintei Cruci” din San Jose, California am fost bucuros să găsesc şi să admir pictura în ulei de inspiraţie neo-bizantină coordonată de d-na Aurelia Cristofor şi care respectă atât cât permite spaţiul Erminia Bizantină şi este după toată Rânduiala Bisericii Ortodoxe de Răsărit.
Felicităm pe pictorii şi realizatorii acestui proiect şi rugăm pe Dumnezeu să-i ţină sănătoşi, răsplătindu-i cu îndelungată inzilire pentru dragostea pe care o au faţă de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română”.
Prea Sfinţia Sa Iustin, Episcop Vicar de Maramureş şi Sătmar
The History of the church Înălţarea Sfintei Cruci/Ascension of the Holy Cross of San Jose
The words of God need a place of God where the Law, the Prophecies and the Gospels of Jesus Christ can be soundly preached from generation to generation. The same as the Israelites who were preparing to cross the Jordan into the Holy Land, Romanian immigrants needed as much of the same teaching as Moses, of which we quote:
"Cherish deeply in your heart all the words that I have spoken to you today and leave them as an inheritance to your children, who should also strive to fulfill all the commandments of this law ..." (Deuteronomy 32-46).
In the absence of written documents and of many of the participants to this project (some already with our Lord, others moved to other states) we are trying a chronological reconstruction of the most important events, by evoking the people who have made a significant contribution to the erection of this church.
We have approached in good faith the few witnesses of the events and we would like you to forgive us the inherent omissions and maybe the insufficient explanation of the meritorious facts, because of an obvious lack of typographic space.
In year 1980, Father Gheorghe Calciu Dumitreasa made pilgrimages to the Romanian Orthodox communities of America.
Serving together with Father John Sirbu at the Mission Lord’s Resurrection in Oakland, he manifested his desire to build a Holy Church for the Romanians of Bay Area. As the Orthodox Romanians were most of them of San Jose and the distance (from Oakland) too large, they asked Father Sirbu to
serve in San Jose also twice a month.
At this request, beginning with year 1985, a small chapel built inside the house of a Greek priest, from San Jose was used, where Fr. Sârbu performed the Holy Mass 2 times a month. Meanwhile, the Orthodox Christians from the Resurrection Church of Oakland asked the priest to have Sunday services.
Therefore, the community of San Jose remained without a priest.
This was the reason why Mr. Dorin Gheorghiu, then president of the Parish Council of San Jose, together with Mr. Ioan Anghelescu, found priest Emil Cernat of Sacramento. He continued the services of our church, by coming twice a month to San Jose.
Meanwhile, the Holy Bishop Nathaniel visited these lands and asked the Parish Council to demand the Episcopate to acknowledge/recognize the mission in San Jose. This was accomplished in 1987. As the Greek priest sold the house, Mr. Anghelescu assisted by Father Cleopa from St. Mary in Jerusalem, visiting San Jose, had to look for another place to serve.
This way, the Catholic Church from Agnews was found. In that church, the Romanian Orthodox community was hosted free of charge for 16 years, thanks to
the kindness of the Catholic priests Thomas Brein and later William Starck. They will always be remembered.
During that time, Father Gheorghe Grigorescu and Father Constantin Lăpuştea have served in this Catholic church with the iconostasis created by two large icons, placed to allow easy installation before the Orthodox service.
Father Gheorghe Grigorescu (1912-2005) will always remain in the living memory of the Orthodox believers. Those who knew Father Grigorescu were witnesses to the endless strife and endeavors which he, along with his son Gabriel, made to financially sustain this parish, beginning
with 1989, when Father Grigorescu was appointed permanent priest.
In 1991, the parish was pleased with the arrival of Father Constantin Lăpuştea, appointed assistant priest. He immediately shared with Father Grigorescu the "cross" of his efforts - serving the holy services in such circumstances, and of building a church for our community.
Since 1997, our parish has begun with great conviction and determination to raise funds for the construction of a Romanian Orthodox church in San Jose. The community benefited from a substantial donation from Mr. Mărgeluş Burga. It was still in 1997, when the funds were almost doubled, during the Holy Days of the Birth of our Lord, by Mr. Emil Lambrache.
The church funds were increased through traditional carols and through the organization by Father Constantin Lăpuştea and Presvitera Rodica Lăpuştea, of the summer and autumn picnics, as well as by the donations of the believers.
For these picnics, Presvitera Rodica Lăpuştea, together with the ladies of the parish, prepared traditional dishes appreciated by all parishioners. We highlight the sustained effort made by the ladies (in alphabetical order): Mioara Avram, Nora Blănaru, Olimpia Cojocneanu, Ioana Cubarici, Lucreța Dragomir, Maria Duicu, Silvia Gheorghiu, Florica Lemeni, Camelia Mătăsaru, Ileana Matei, Cristina Negoiţescu, Cristina Popa, Simona Todoran, Rodica Rusu, Mihaela Velculescu and many others.
Soon after, the president of the parish council, Mr. Luca Matei, made efforts to identify a property suitable for the construction of an Orthodox church, and found the current property at 1401 South White Road, San Jose, CA 95127.
With a special household gift, Father Constantin Lăpuştea, helped by his nephew Mr. Ghita Lăpuştea, repaired and remodeled the property so that
it could be rented. With the money obtained from the rent of this house, much of the debt to the bank was paid.
In year 2000 notable changes happened: Father Grigorescu retired and Father Constantin was appointed permanent/incumbent priest, and the mission was raised to a parish level.
There followed perhaps the most difficult part of the history of this church – church construction permits. It should be noted that the approval request had to be accompanied by the non-refundable amount of $ 5,000. The first reaction of the parish council was to abandon the application, not to risk waisting the money, in the absence of any guarantee of success.
Mr. Emil Lambrache's intervention was decisive. In addition to donating $5000, he pleaded our cause before the authorities. The objection of the local authorities was that the property was only a quarter of an acre, while the minimum required was an entire acre. Mr. Emil Lambrache's reply was that we were a poor minority and that we would always be disadvantaged in comparison with larger communities. The authorities reconsidered, and the permit was issued in July 2004.
Between 2000-2004, architect Aurel Velculescu created three complete church architecture projects to overcome several obstacles created by changes in local administration ordinances. For example, the architectural project has undergone substantial changes because of the height regime of buildings that did not allow constructions to exceed 32 feet. The initial four-dome design was drastically changed and was given the form it has today, with a single dome and the slightly vaulted ceiling.
Each part of the project was subjected to numerous restrictions imposed by local authorities’ ordinances. The access path of the vehicles, the number of parking lots (correlated to the maximum number of people allowed inside) was strictly regulated, and the inspectors made numerous visits during the construction process to check if there were deviations from the approved project.
Mr. Aurel Velculescu, the architect, executed all these architectural projects without any material compensation. The construction plans and the structural
calculations (as well as the green space plans) were executed by the structural engineer Toma Goncerenco, also voluntarily.
On August 19, 2004 the old building was demolished and on August 23 of the same year the foundation of the Holy Church began. The construction work was performed by a team of Mexicans led by Mario (the Mexican), coordinated and verified by Mr. Viorel Todoran, who made all the water and sewerage facilities free of charge.
The cost of all construction work, including materials, was $ 135,000. The roof was made in December of the same year, and the work continued for the following year.
On October 7, 2005, Father Gh. Grigorescu passed away. May God rest him in peace!
During the funeral Father Constantin met again Mr. Mărgeluş Burga, the first donor for the church. After several conversations, Mr. Mărgeluş promised to finalize the interior and exterior works of the new building (the electrical installation, the concrete for the parking lot and for the terrace). The persons in charge was his brother, Alexandru Burga, Mario (of German origin) and Gh. Lăpuştea. We do not know the value of the executed works, as it remained a secret of the donor.
During the architectural work, the construction project, the execution of the project and the period that followed, Mr. Horea Lemeni Pop held the position of president of the Parish Council. In addition to the duties related to the two annual picnics, Mr. H. Lemeni played an important role in coordinating the ordering and transportation for the wooden carved iconostasis, which was financially supported by the families Cristofor and Rusu.
The iconostasis, a real wooden jewel, was carved in Humuleşti (Romania) by skilled local craftsmen.
Mr. Constantin Bucur played an important role in the purchase of various decorative and religious objects that adorn our church now (chandeliers, crucifixes,
pottery, etc.) masterfully executed in the monasteries of Greece. They were financially supported by the families Hartular and Bucur.
Throughout the construction of the church, Mrs. Rodica Rusu was the parish accountant and managed all the funds of the church with exemplary accuracy and rigor.
Then the accounting was taken over by Mr. Luceafăr Boitor, a faithful donor and a supporter of the church, leading the financial department with the same ardor.
The year 2007 was dedicated to the church painting. Then a problem arose - none of us was a specialist in church painting and we, the community, had to find a common language and an agreement on the artistic style. The opinions were varied and difficult to harmonize but things were satisfactorily arranged when the project coordination task was entrusted by Father Constantin Lăpuştea to Mrs. Aurelia Cristofor, an amateur painter of icons and a collector of albums of Orthodox icons.
Mrs. Cristofor accepted this task and enormous responsibility - without any material compensation - out of a mere desire to capitalize on a rich documentary material and to obtain a painting in neo-Byzantine style, in accordance with the requirements of most of the parishioners.
So as to agree on the variety of opinions expressed regarding the style, on the color of the background and on the various decorative elements, Mrs. A. Cristofor documented herself and made a presentation in front of the parishioners. The differences between the principles of Byzantine iconography in comparison with religious art in Western Europe were highlighted. Based on these principles we have chosen together the team of painters able to make the painting in neo-Byzantine style.
The painters were Professor Traian Duţă and his collaborator Mr. Mircea Coralevici, both from Curtea de Argeş.
The first discussion with the painters, which took place on October 30, 2007, was interrupted by a 5.6 degree earthquake. It was an emotionally charged moment, and it seemed to foreshadow the difficulties to come. The painters had come ready to paint a much smaller surface and had some sketches with saints and martyrs. Initially, there was no overall plan. Therefore the painting developed as it was progressing, by the selection among the many variants of Byzantine icons of those that best corresponded to the particular space of our church. The conception of the project, the supervision of the compliance with the originals (from the XIII - XVII centuries) as well as the communication between the painters, parishioners and Father Constantin were assigned
to Mrs. Aurelia Cristofor, the project coordinator.
The project was interrupted on the occasion of the Holy Holidays for the Birth of the Lord, when the painters returned to their country. Only the painting of the tower, the four evangelists at the base of the tower and the scenes were finished: The Birth and the Resurrection of the Lord.
The following year, 2008, the two painters continued to work on the ground level, leaving the ceiling at the end. The paintings of the saints from the altar were achieved, as well as those of the apostles and the martyrs (from the apses). In the middle of the project, Professor Traian Duţă got ill and could not paint full time. Finally, because of the health of Professor T. Duţă, the painters’ departure precipitated.
Fifteen days before their departure, there were 6 empty scenes on the ceiling and the sanctification of the church was approaching. An extraordinary mobilization was made, and urgent measures were taken to have the painting done on the canvas, on the ground and then to be glued to the ceiling. The rhythm accelerated amazingly, especially because a few helpers from among the parishioners joined. Under these conditions all the painting could be completed in time.
The consecration of the Church under the patronage of the “Înălţarea Sfintei Cruci /Ascension of the Holy Cross” in San Jose took place on September 11, 2008 in the presence of a large number of priests led by the Archbishop Nathaniel Popp, by the Vicar Bishop Irineu Duvlea and by His Excellency Iustin, by the Vicar Bishop of Maramureş and Sătmar accompanied by Father Archbishop Ioan Socolan.
On this occasion, His Holiness Iustin, the Vicar Bishop of Maramureş and Sătmar, asked of his opinion about the church painting, was kind enough to leave us a written testimony, which is of great comfort to our souls and a balm for our sustained efforts with such a happy result (please see the "Inscript").
In year 2010, the painter Mircea Coralevici was asked to perform some tweaks and completions of some scenes (Peter and Paul scene was added as founders of the Christian church and St. Martyr Paraschieva). In this time, under the care of Father Constantin Lăpuştea, assisted by Mr. Ghita Lăpuştea, a porch was constructed. The same method was used in the past: documentation and proposal of composition (Mrs. Cristofor), a discussion with the painter Mircea Coralevici and finally the approval of Father C. Lăpuştea.
As the painting was being finished (2010), when everything was set, a famous plastic artist from San Jose, a believer of our Church, Mr. Mircea Goreniuc made a beautiful and generous donation - the stained glass windows that adorn today the windows of our church, having as its motif the symbol of the cross in shades of heavenly blue and white with accents of red, alluding to the blood of the Savior. Mr. Mircea Goreniuc stated that he closely followed the evolution of the painting in our church and was determined to donate the stained glass windows to the most beautiful Orthodox church of the Bay Area.
The most recent addition is the image of the Savior applied to the altar cross (oil on fretted wood) executed by Mrs. Aurelia Cristofor in 2012.
Beyond the parishioners’ desire to build an Orthodox church, nothing would have been achieved without the important contribution of the following donors: Mărgeluş Burga, Emil Lambrache, Fr. Constantin Lăpuştea, Luceafăr Boitor and Laurentiu Russo.
This ended the long series of events and uncertainties experienced by our community, emerging from a fervent desire of having an Orthodox church, to its
achievement by many enthusiastic and zealous parishioners. The holy icons on the iconostasis and inside the Church "the Ascension of the Holy Cross" in San Jose, which the good God entrusted us to see standing before us bring comfort to our souls thinking that we have fulfilled as little as we could of the commandment given by God through Moses to spread forward the Word of God.
Text created by: Aurelia Cristofor and Emil Lambrache
By the care and consent of Father Constantin Lăpuştea, Aug. 2012
INSCRIPT:
“Participating to the consecration of the Church "Ascension of the Holy Cross" of San Jose, California, I was pleased to find and admire the oil painting of neo-Byzantine inspiration coordinated by Mrs. Aurelia Cristofor which reflects, as much as the space allows it, the Byzantine Erminia and the order of the Eastern Orthodox Church. We congratulate the painters and all the persons involved in this project and pray to God to keep them healthy, rewarding them with long-standing gratitude for the love they feel for our Holy Romanian Orthodox Church."
His Holiness Iustin, Episcop Vicar of Maramureş and Sătmar
Translated by Mona Rachita, April 2020